Focul lui Sâmedru: noaptea în care iarna bate la poartă

În seara de 25 octombrie, în multe sate din sudul țării, copiii adunau de cu ziuă crengi uscate, frunze și coceni de porumb. La lăsarea întunericului, grămada se aprindea în mijlocul uliței sau pe un deal din apropiere. Era Focul lui Sâmedru, aprins în ajunul zilei de Sfântul Dumitru.

Pentru lumea satului, Sâmedru nu era o zi oarecare. Împărțea anul păstoresc în două: de la Sângeorz, primăvara, la Sâmedru, toamna, turmele stăteau la munte. După această zi, oile coborau spre casă, ciobanii își primeau plata, iar gospodarii știau că vremea frigului se apropie.

Focul avea rostul lui. Tinerii săreau peste flăcări, cei mari stăteau de vorbă în jurul jarului, iar tăciunii rămași erau păstrați uneori ca semn de ocrotire pentru casă. Lumina din noapte marca simplu trecerea: vara se încheiase, începea iarna.

Ne place să ne gândim că de aici pornește, de fapt, drumul spre colinde. Ciobanii care se întorc de la stână sunt aceiași păstori pe care îi cântă colindele: oameni ai nopții, ai frigului și ai veștilor bune. Nu întâmplător, printre cele mai vechi colinde românești se numără cele păstorești.

De aceea, în această seară de toamnă, îți propunem colindul Trei păstori. Poate nu mai e nimeni să aprindă focul pe uliță, dar putem păstra ideea lui: o seară în care ne strângem aproape, cu o cană caldă în mână, și ascultăm cum iarna începe încet să bată la poartă.

Clipul îl găsești și direct pe YouTube, iar alte colinde românești te așteaptă pe canalul nostru COLINDE ROMANESTI - Traditii de Iarna, unde adăugăm mereu înregistrări noi.